Merry Christmas...

Nu ma gasesc foarte des gandindu-ma ca imi lipseste foarte mult ceva anume,ca sunt singura. Desigur,as minti daca as afirma ca nu mi-a trecut uneori prin cap faptul ca poate mi-ar fi mai bine daca anumite lucruri ar sta altfel. Dar, in aceasta seara, starea mea a atins apogeul. Nu, nu imi plang de mila, "biata fata singura d craciun". Sau poate da,nici nu mai stiu. Stiu doar ca in momentul in care am ajuns sa stau cu singurele persoane care aveau timp de mine: verisoara mea de 5 ani si un baietel de 7...mi-am dat seama ca ceva nu e in regula.
Ma trezisem vesela, dornica sa fiu cat mai entuziasmata, deschisa, sperand ca voi avea o seara care sa reprezinte Craciunul,asa cum il stiu eu: o sarbatoare plina de lumina si bucurie. Nu a fost,insa,asa. Am avut o zi in care nimanui din jurul meu nu parea sa ii pese de ceea ce imi doream eu, de ceea ce ar trebui sa reprezinte aceste clipe.
Apoi,inspre seara, m-am trezit cumva...singura. La propriu. Si mi-a trecut prin cap sa dau un telefon, asta fac tot timpul cand simt ca imi fuge pamantul de sub picioare. Mi-am dat seama apoi ca nu am pe cine sa sun,ca nimeni nu ar vrea, acum sa asculte ce as avea de zis, sa ma auda "plangandu-ma", sau sa ma consoleze, sau macar sa poarte pret de cateva clipe o conversatie cu mine.
Deci..nu va grabiti sa ma contraziceti. Sunt singura. Poate nu in adevaratul sens al cuvantului, dar asa cum o simt eu...sunt. Si nu imi place deloc,desi nu recunosc asta...
Am renuntat sau cel putin am incercat sa renunt la a spera ca lucrurile se vor mai schimba....

cu toate acestea...merry christmas tuturor...si celor care sunteti singuri, si celor care nu sunteti,dar asa va simtiti, si celor care nu sunteti...