"Feet kept firm on the ground...but my head got lost in the clouds..."
Somehow I find myself stuck in the same old rut I've been for years. Nu stiu cum reusesc mereu sa ma pierd in confuzii si incertitudini, sa ma gasesc intr-o continua asteptare ce se prelungeste la nesfarsit, irosind timpul cu sperante si iluzii ce nu se mai realizeaza niciodata, ci doar se pierd in neant. Poate e vina mea, poate ca nu reusesc nici acum sa cladesc o punte stabila de legatura intre ratiune si sentimente, poate daca as reusi sa realizez lipsa de sens a dorintelor mele....as putea sa renunt la ele. Dar incapatanarea mea nu are limite. Stiu ce vreau si desi sunt constienta ca anumite dorinte nu vor lua viata niciodata, inca tin cu dintii de ele, osciland mereu de la o stare la alta, de la un sentiment la altul. M-am saturat si imi doresc putina stabilitate, o pauza de la aceleasi pendulari ce apar mereu in viata mea,sub o forma sau alta.
Mi-am pierdut din nou capul, ma gasesc retraind momente dulci-amarui, zambind doar pe jumatate, incapabila fiind sa ma simt cu adevarat fericita pentru ca intotdeauna ceva ma trage inapoi, mereu trebuie sa am temeri si incertitudini, anxietati si dubii....Imi doresc profund ceva palpabil, real, ceva ce sa nu ma mai tina intr-o continua tensiune, sa stiu ca, macar pentru cateva clipe, ce am e al meu cu adevarat si nu-mi poate fi rapit cu atata usurinta. I want to be happy for more than five minutes. Is it my fault? Am I looking for it in all the wrong places? Do I need to change? Do I have to move on? I don't want to move on, I don't want to look for something else, I want everything that was wrong to be right....
