You only live once....

In ultimele zile m-am simtit destul de des frustrata si deznadajduita, confruntandu-ma cu ganduri si obstacole care nu mi-au mai aparut pana acum in cale.
Apoi, moartea brusca a unui amic mi-a intors in cateva clipe lumea pe dos. Nu il cunosteam prea bine si il vazusem de prea putine ori in viata mea ca sa stabilim o legatura emotionala de orice fel, dar astfel de evenimente au mereu tendinta de a ma pune pe ganduri, de a ma face sa simt atat de intens cat de efemeri si nesemnificativi suntem, cat de repede se pot narui sub ochii nostri visuri si sperante, cum totul se poate distruge iremediabil in cateva clipe, lasandu-ne incapabili de a schimba ceva.
Sub nicio forma nu incerc sa sugerez ca viata nu are sens sau ca orice facem este lipsit de importanta, ci pur si simplu o astfel de tragedie ma face sa realizez cat timp, energie si sentimente tindem sa irosim cu lucruri marunte, nesemnificative. Amanam sa facem ceea ce ne dorim cu adevarat, ne temem sa recunoastem ce simtitm, pierdem zile,saptamani,luni cu orgolii inutile, preocupari banale si frivole si nici macar nu mai incercam sa dam un sens vietii noastre si propriei persoane, ba mai mult, ne pierdem undeva pe drum, fiind incapabili sa ne regasim. Viata este scurta. Si unica. Cati dintre noi putem afirma cu tarie ca o traim? Ca ne dam voie sa zambim, sa iubim, sa radem, sa plangem? Ca nu ne afundam in cotidian, ca pretuim un rasarit de soare, o clipa fericita?
Sa cred intr-o lume lipsita de grijile de zi cu zi este naiv,utopic si imposibil. Nu afirm ca ar trebui sa nu tinem cont de consecinte, sa traim viata asa cum ne-o dorim, sa ne indeplinimim visurile fara sa ne pese pe cine ranim, imi doresc doar ca, din cand in cand, sa ne amintim cat de scurta e viata, sa apreciem tot ce avem, sa facem loc in rutina noastra zilnica si pentru clipe frumoase si sa le spunem mai des persoanelor din jur cat de mult le iubim, because..
"...we have one life to live,one love to give, one chance to keep from falling...only one"