"...was I just addicted to the pain? The pain of wanting someone so unattainable, the exquisite pain..."
Mi se pare incredibil ca am ajuns in sfarsit aici. Ma doare si ma bucura in acelasi timp faptul ca am putut sa te privesc atat de rece, sa nu ma mai las tulburata de ochii tai, sa iti intorc spatele cu atata usurinta. Au fost atatea clipe in care am luptat cu mine insami, atatea zile in care te strigam si nu ma auzeai, in care te cautam si nu erai niciodata acolo si candva,cumva, m-am saturat si am pus capat.
As minti daca as afirma ca nu m-a tulburat in niciun fel sa te revad, dar simt cu atata intensitate ca am plecat de tot de data aceasta, ca nu te mai vreau in viata mea sub nicio forma, ca nu mai vreau sa trec de la o stare la alta, sa ma las atat de usor ranita de cuvinte simple, care pentru tine nu au avut niciodata aceeasi insemnatate ca si pentru mine. Astazi am reusit sa intelg multe lucruri, sa accept ca nu m-ai vrut niciodata asa cum am crezut eu, sa nu mai simt ca ma dor si ma ranesc profund explicatiile tale insuficiente, sa nu mai caut raspunsuri,in speranta ca ma vor vindeca. Nu. M-am vindecat singura. Recunosc ca ma ajuta anumiti factori externi, dar decisiv a fost momentul in care m-am hotarat cu adevarat ca NU TE MAI VREAU si astfel am reusit,incet dar sigur, sa ma indepartez de tot ce as fi vrut sa insemni in viata mea. Nu ma mai simt otravita,nu iti voi mai permite nicicand sa ma derutezi, nu ma voi mai pierde in privirea ta.
We're done. I'm happy.
"Trecutul nostru inceteaza atat de repede sa ne apartina,pentru a lua infatisare de poveste, de ceva ce nu mai priveste pe nimeni."
No comments:
Post a Comment