A trip down memory lane...

15.04.2010

There's something about the rain and coldness that always makes me wonder. Today I got some time to myself and as I drank my morning coffee, I felt the sudden urge to open the window and smell the rain...
Poate ca datorita melodiilor pe care le ascultam sau a viselor care ma stapanisera in noaptea precedenta, am inceput sa ma gandesc la trecut, la ce a ramas si ce s-a pierdut. Nu pot sa spun ca am nenumarate regrete, I'd relive every moment that felt so right, but was actually wrong, I never got the answers to all those questions that once disturbed me...Or maybe they were there all along, I just didn't wanna accept them. A part of me knows it doesn't matter anymore, but the other part of me still wants to know how I could've been so wrong in so many ways...
I didn't lose myself,but I lost so many feelings. Multe dintre gandurile pe care le aveam s-au pierdut, dar nenumarate sperante ma stapanesc inca, sunt visuri la care nu vreau sa renunt sub nicio forma si, desi am investit mult si am castigat putin, cred ca as face la fel si acum.
Mi-e dor de multe persoane din viata mea care erau candva acolo atat de des, iar acum s-au pierdut cumva in neant. Stiu ca eu am lasat sa piara anumite sentimente, dar parca intr-o zi am simtit ca am obosit si, involuntar, am inchis cateva usi. Totusi, probabil ca cine spunea ca atunci cand o usa se inchide, o alta se deschide, avea infinita dreptate, pentru ca astazi pot sa afirm ca ma simt cu adevarat multumita, poate chiar fericita. Nu pot insa uneori sa imi controlez anumite ganduri, sa nu ma intreb "ce ar fi fost daca...?", sa nu incerc sa regasesc ce am pierdut, sa nu imi amintesc de clipele dulci-amarui din trecut. Stiu ca am fost intotdeauna un copil stapanit de sentimente paradoxale, ca deseori ma surprindeam chiar si pe mine, uneori fiind puternica in momentele in care ma asteptam cel mai putin, alteori prabusindu-ma cu prea multa usurinta.
Astfel, desi ma gasesc din nou privind trecutul, simt ca, pentru prima data in mult timp, il pot lasa cu adevarat in urma. In putine zile am reusit sa imi cladesc cu adevarat o noua viata la care nu vreau sa renunt si ma simt dornica sa imi urmaresc scopul...