"Ich will leben,einfach so: tanzen,rennen, einen Baum umarmen, ins Meer springen, mich im Sand vergraben oder den Vögeln zuhören."
In ultimele zile ma gasesc bantuita de o dorinta care statea ascunsa in intuneric, prea timida ca sa iasa la iveala, sa imi ceara ceva ce nu ii pot oferi acum.
Simt cu intensitate ca imi doresc sa plec. Pur si simplu sa plec. Nu as putea sa spun concret unde, dar de indata ce inchid ochii, imaginatia mea contureaza un loc frumos, indepartat, ireal, pustiu, un loc unde nicio grija nu ma poate ajunge, niciun gand nu mai are aceeasi importanta, nimic nu ma mai poate rani. Imi doresc pur si simplu sa evadez, chiar daca doar pentru cateva clipe, sa absorb cu lacomie un peisaj frumos, sa il las sa imi invadeze sufletul si mintea, sa cicatrizeze rani vechi.
Imi amintesc astfel de o escapada din trecut, de un loc aparent nesemnificativ, dar care pentru moment a avut un efect binefacator asupra mea. Imi amintesc de o dupa-masa de vara, cand m-am lasat convinsa sa plec pentru cateva ore, sa scap pur si simplu din cotidian, chiar daca doar pentru scurt timp. Daca as descrie concret unde am fost si ce am facut, poate nu ar avea niciun sens, o relatare obiectiva a acelei zile nu ar putea sa redea sentimentele care m-au stapanit. M-am simtit pur si simplu libera pentru cateva momente. Ceva in jurul meu m-a umplut de optimism, a avut darul de a ma face sa uit de trecut sau viitor, de a ma convinge sa traiesc doar in prezent, sa ma simt libera si ...de ce nu? ..fericita.
Au mai fost multe momente in viata mea in care am simtit pur si simplu ca un peisaj frumos are un efect linistitor, chiar vindecator asupra mea, dar parca acea dupa masa mi s-a intiparit cel mai bine in minte si astazi ma regasesc dorindu-mi sa ma reintorc, sa fiu libera si fericita pentru cateva ore, sa uit de tot ce m-a ranit vreodata....
No comments:
Post a Comment