"Im Moment bin ich total zu.Aber es tut weh" ("In momentul de fata sufletul meu este complet inchis. Si doare")
Oamenii din jur au incercat mereu sa ma schimbe, sa ma faca ceva ce nu am vrut sa fiu, teoretic pentru binele meu. Dar "binele" este un termen atat de relativ! Nu ar trebui sa fiu lasata sa aleg singura ce cred eu ca este corect? Nu ar trebui sa fiu lasata sa invat sau nu din propriile greseli si experiente? Nu mai vreau sa oscilez, sa fiu impinsa dintr-un loc in altul, sa aud reprosuri, oricat ar fi ele de "bine" intentionate.
Obisnuiam sa fiu o persoana disponibila, deschisa, sa raspund strigatelor de ajutor, indiferent din partea cui veneau. Nu am avut niciodata pretentia ca cei din jur sa imi raspunda la fel, dar recunosc ca deseori eram dezamagita cand ma gaseam singura in momente in care eu eram intotdeauna stalpul de sprijin al multor persoane. Am ajuns astfel sa incerc sa fac diferenta intre persoanele care merita atentia mea si cele care nu. Cu siguranta ca nu am reusit sa ma schimb sau sa intorc spatele tuturor, dar am incercat sa nu mai fiu la fel de disponibila, vazand ca acest lucru ma raneste. Se pare insa ca tot ceea ce fac este interpretat gresit, ca ne invartim cu totii in aceleasi cercuri si, in mod inevitabil, exista anumite reguli care trebuie respectate. Nu voiam sa fiu prinsa intr-un joc, sa aplic strategii, dar aparent nu am de ales. Am fost prea idealista sa cred ca in lumea de azi voi putea fi asa cum sunt eu,fara sa ma ascund... se pare ca mi se impune sa port o masca. Simt doar ca, treptat, imi intorc spatele tot mai mult, inchid o usa care inainte era deschisa complet. Nu voi deveni altcineva, dar nici nu-mi voi mai revela oricui felul de a fi....
No comments:
Post a Comment