I wish you would...but you never will....

Someone reminded me of you today...and of the times when you mattered so much...and I didn't. So I found myself, once again, reliving every moment, wondering...
I thought you would, I wish you would,but...you never will...

31.05.2009

Un amalgam de sentimente contradictorii se lupta inlauntrul meu,incerc in zadar sa dizolv eternul conflict dintre ratiunea si sentimentele mele. As vrea sa pot sa simt ceea ce constientizez, as vrea sa o pot lua pe calea pe care am gasit-o,dar ma simt neputincioasa,blocata, pierduta,chiar incapabila de a ma redresa. Cum am ajuns din nou aici? Daca analizez pasii facuti,realizez ca nu are sens, ca m-am ratacit involuntar si nu stiu de ce,cum si in ce moment. Ma gasesc iar derutata de propriile sentimente lipsite de noima, imi dau seama cat de efemera (si intensa in acelasi timp) e starea in care ma aflu, dar cu toate acestea ceva in mine nu imi da voie sa o schimb,sa o alung. Nu vreau sa sper si sa mai cred, sa creez in mintea mea scenarii si iluzii. Vreau ca realitatea,oricare ar fi ea, sa puna stapanire pe mine. Nu stiu insa care e adevarul,m-am pierdut intre ceea ce este si pare a fi si nu-mi dau seama cine ar putea sa elucideze misterul,sa imi redea linistea pentru ca vorbele nu imi ofera nicio siguranta si orice amanunt ma tulbura,ma deruteaza si ma sufoca. Nu stiu cum reusesc sa ma ratacesc mereu,sunt constienta ca propriile ganduri imi fac rau, incep sa cred ca sentimentele mele sunt trecatoare,cladite din iluzii si amagiri. Poate ca imi doresc prea mult aceasta senzatie si o creez din vid, din golul ce ma stapaneste. Poate sunt atat de orbita de dorinta,incat ma agat de tot ce pare a fi aproape de idealurile mele, iar la contactul acestora cu realitatea, cu adevarul, simt doar durere cauzata de o noua dezamagire pe care singura am provocat-o. Cum pot deci sa invinuiesc pe oricine altcineva de cercul vicios in care ma invart? De fiecare data cred si sper ca am reusit sa gasesc ceea ce-mi doresc si de fiecare data ma lovesc de aceeasi crunta realitate. Cu toate acestea, refuz cu indarjire sa ma schimb sau sa caut alt drum,sa imi indrept atentia spre alte scopuri. Va fi deci viata mea o lunga astepare ce se prelungeste la nesfarsit? Ma voi gasi mereu pierduta intre adevar si ideal,intre speranta si ratiune?