R.I.P.

Chiar daca a trecut timpul si rareori ma mai gandesc la tine si la ce a fost,nu am sa uit nicicand seara aceea:27 decembrie 2006. Imi amintesc cu groaza de toate evenimentele acelei seri,de felul in care a inceput si cum s-a terminat. Stiu ca eram incredibil de vesela,dar astazi rasetele noastre mi se par aproape diabolice,considerand ce a urmat. Cred ca fiecare dintre noi ar da orice sa intoarca timpul,sa poata sa schimbe ceva, sa te mai avem printre noi.
Ai fost o persoana extraordinar de buna, cu un zambet bun si cald, nu cred ca cineva ar putea sa spuna un cuvant rau despre tine. Modul in care ai plecat ne-a schimbat iremediabil pe toti si chiar daca nu mai simt aceeasi durere, nu pot sa nu regret ce s-a intamplat.
Imi amintesc atat de in detaliu cand am aflat...cum rasetele noastre s-au intrerupt brusc,parca intr-o secunda lumea s-a prabusit sub ochii nostri. Zilele ce au urmat au fost tot mai grele,simteam durerea lor de parca ar fi a mea iar chiar si atunci cand am crezut ca mi-am revenit, ma lovea din nou frustrarea, sentiment ce m-a stapanit luni intregi. Nu puteam sa cred ca nu mai esti,sa inteleg de ce s-a intamplat asta, ma intrebam daca vreodata viata celor pe care i-ai lasat in urma va mai avea vreun sens...Si astazi cand o vad atat de inocenta,crescand pe zi ce trece, mi se pare ca in ochii ei se citeste golul pe care nimeni nu il va putea umple vreodata.

Acum,la 3 ani de la plecarea ta, nu pot decat sa ma gandesc cu acelasi drag la tine,sperand ca esti intr-un loc mai bun, de unde poti intr-un fel sau altul sa veghezi asupra celora pe care absenta ta i-a distrus pe veci.

R.I.P.
Nu te vom uita niciodata!