There's a possibility...

"There’s a possibility
All that I had was all I gon’ get "

....Cred ca m-am obisnuit sa nu ma multumesc cu putin. Poate subconstientul meu refuza sa se opreasca la ceva ce nu pare sa merite, desi de multe ori mi-am promis si propus sa ma schimb, sa nu fiu extremista, sa gust ceva ce la inceput nu imi atrage interesul pentru ca, deseori, ceea ce am considerat demn de riscuri si eforturi m-a dezamagit profund. Cu toate acestea, nu am reusit inca sa ma opresc, decat pentru scurta durata, la ce mi se ofera. Stiu exact ce imi doresc, poate deja am si creat, inconstient, un anumit tipar. Dar daca nu voi ajunge niciodata nici macar aproape de ce vreau? Sau daca nu corespund, nu merit, nu sunt compatibila cu dorinta mea? Mi-am creat scopurile subiectiv, fara sa ma gandesc cat de potrivit sau cat de greu ar fi.
Dupa atatia ani incerc sa ma intorc la ceea ce ai insemnat, am vrut sa gasesc altceva, sa caut altceva, dar se pare ca m-am intors de unde am pornit. Credeam ca este suficient sa redescopar ce am lasat in urma ca sa o iau de la capat, cu mai multa maturitate si curaj de data aceasta. Dar poate tu ai gasit ceva diferit si,chiar daca nu ai obtinut acel ceva pe care ti-l doreai, ti-ar fi acum imposibil sa te intorci la ceea ce a fost, sa ma mai vezi ca inainte. Si acest gand ma face sa imi dau seama ca urmaresc o iluzie,nu impotriva firii si a tot ceea ce imi spun cei din jur, ci o iluzie care...nu ma mai vrea.
Poate nu voi obtine niciodata mai mult decat am avut, nu doar referitor la tine si la noi, ci mai mult la mine in general. Si poate de aceea ma simt atat de blocata intre trecut si viitor, fara sa mai cred ca traiesc cu adevarat prezentul.
Si totusi tot ce spun sunt doar nascociri, concluzii nascute din frustrarea care ma stapaneste, incertitudini care nu ma pot conduce nicaieri...