Moments that make life worth living .....(?)

Ieri am trait una din acele zile care te fac sa uiti pe moment de trecut sau prezent, te determina sa te lasi condus de impulsuri, sa te pierzi intr-o euforie imbatatoare. Luminitele,mirosurile imbietoare, fetele linistite ale oamenilor m-au adus si pe mine,ieri,intr-o astfel de stare, dandu-mi voie sa savurez macar pentru scurt timp cateva clipe de ....liniste sufleteasca. A fost una din acele zile care nu ma lasa sa devin atat de cinica si indiferenta cum imi doresc uneori sa fiu, una din acele zile care ma conving sa sper in continuare, sa raman la fel de idealista, intampinand aceleasi riscuri. Daca merita sau nu cred ca nu voi fi capabila sa hotarasc vreodata, depinde doar de momentul in care sunt intrebata, de starea in care ma aflu, de oamenii care ma inconjoara.
Uneori o mica si deloc pretentioasa escapada din cotidian, un zambet primit de la un simplu necunoscut, cateva ore de uitare, pot vindeca (sau ameliora) rani vechi, ma pot duce intr-o alta lume,unde ma pierd in visare. Deseori spun ca aceasta este in general marea mea greseala: ma pierd in iluzii, dar uneori indraznesc sa nu consider o atat de mare eroare faptul ca sunt dispusa aproape mereu (desi nu recunosc) sa cred in fiecare persoana pe care o cunosc,sa ofer infinite sanse, sa iubesc viata si oamenii, sa admir un rasarit de soare, sa ador si sa fac toate acele lucruri marunte si de nepretuit, dar care aduc macar pentru o clipa un zambet pe chipul meu.
De multe ori felul meu de a fi nu mi-a adus nimic bun, am fost "acuzata" ca sunt prea "sufletista", ca ma stresez prea mult, am fost sfatuita sa fiu mai egoista, dar cred ca daca as face asta, m-as pierde pe mine si eu nu as mai avea sens daca nu as fi...asa cum sunt,asa cum spuneti voi:naiva, credula, sincera, deschisa, idealista. Sper ca niciun eveniment si nicio persoana nu imi va schimba structura interioara, nu vreau sa traiesc altfel decat o fac,doar poate cu mai multa putere,siguranta si respect de sine....