Completely lost

"We can pray for sunny weather,but that won't stop the rain..."


Se pare ca stresul ma prinde din urma,ca incep din nou sa ma simt complet pierduta, dar incapabila in acelasi timp. Nu pot sa fac fata unei noi pierderi, dar in fiecare zi simt ca nu lupt suficient, ca intotdeauna aman sa fac mai mult decat am facut data trecuta, ca atunci cand incerc sa ma concentrez imi zboara gandul in alta parte si ma mustra constiinta si simt ca imi fuge pamantul de sub picioare, ca lupt cu mine insami, ca nu voi ajunge nicicand acolo unde vreau. Am incercat sa suport lovitura primita mult mai bine decat credeam, am ingropat adanc in mine sentimentele care ma chinuie de fiecare data cand ma gandesc unde ma aflu acum, dar deseori nu le pot ascunde si ies la iveala, parca dorind sa ma doboare. Poate ar fi trebuit sa devin mai ambitioasa, simt ca vreau sa fiu hotarata si puternica, dar temerile nu imi dau pace zi de zi.
Nu pot sa exprim in cuvinte ce am simtit, parca totul in jurul meu doare mai nou, am pierdut atat de mult si am castigat atat de putin. I-am dezamagit pe toti cei care ma iubesc si inclusiv pe mine si imi pare ca, treptat, am dat voie factorilor externi sa ma schimbe, am inceput sa ma indepartez, sa nu mai bat la usi de mult inchise, sa nu mai lupt pentru sentimente pierdute si regretate.
Din nou,simt ca sunt pierduta intr-un paradox:totul pare la fel,si totusi atat de diferit. Am renuntat la multe si totusi vreau aceleasi lucruri.
Nu mai suport sa simt zi de zi acelasi gol in stomac, aceeasi nemultumire profunda, pe care o alung pentru cateva clipe, atunci cand permit distractiilor de moment sa ma fure. Vreau sa ma simt fericita pana in adancul sufletului, sa afisez un zambet 100% sincer si deloc fragil....