Cerc vicios...

Am avut o noapte ciudata,plina de vise incarcate emotional si tulburatoare,care m-au dus cu gandul la vremuri trecute: liceu,sperante de adolescent, drame si dezamagiri....mi-am amintit de tine,de ei,mi-am amintit de ce am simtit si cat m-am framantat, de clipele in care o vorba sau un gest ma puteau intr-o secunda distruge sau inalta...
Si am realizat,din nou, ca intr-un fel am ramas neschimbata. Am rasfoit pagini vechi si prafuite,am descoperit ganduri asternute in momentele mele de neliniste,cand inca speram ca nu m-am inselat,ca nu m-am implicat fara folos, ca toate zambetele, lacrimile si eforturile vor avea finalitatea la care am visat.
M-am hotarat astfel sa public aici acele randuri,deoarece (desi ma indepartez incet,dar sigur, de tine si tot ce speram ca imi vei oferi) visurile mele au ramas neatinse, identitatea (si poate chiar si naivitatea) copilului din mine nu s-a modificat in esenta,chiar daca in aparenta sunt altcineva.
What more is there to say? This is who I was and this is who I am....

Monoideism....
(martie2009)

· “Si daca ar fi sa merg pe mana lor, a ideilor, unde as ajunge?” (Ciprian Ciuciu)

Teluri, visuri, sperante si iluzii guverneaza viata fiecaruia dintre noi, sub o forma sau alta. Luptam pentru implinirea unui scop, fie el mai abstract sau mai concret, ne lasam condusi de dorinta atingerii unui vis, iar actiunile noastre sunt determinate doar de gandul ca vor avea, candva, finalitatea dorita de noi. Aceste teluri sunt insa diferite pentru fiecare om, exista persoane care isi propun scopuri imposibil (sau foarte greu de atins): idealurile. Dorind sa paraseasca sfera comunului, sa nu traiasca o viata banala, sau fiind pur si simplu incapabile de a se conforma cu ceea ce lumea de azi poate oferi, aceste persoane au propriile idei despre cum si-ar dori sa traiasca. Ce se intampla,dar, atunci cand dorinta implinirii idealurilor ne orbeste, iar dezamagirile datoarate asteptarilor mult prea mari ne invenineaza sufletul? Am refuzat intotdeauna cu incapatanare sa ma conformez, sa imi modelez visurile, sperantele si modul de a gandi in functie de lumea aceasta, aflandu-ma intr-o continua cautare. Am ajuns insa, de nenumarate ori, sa ma simt otravita de propriile idei, care ma determina sa fac mereu aceleasi greseli. Ma simt pierduta intre aparenta si esenta, intre ratiune si sentimente, parca doua persoane complet diferite se lupta inlauntrul meu si mereu aleg sa dau ascultare sentimentelor, sa risc si sa am incredere in visurile mele, insa, de cele mai multe ori, pierd si ajung sa ma intreb de ce nu am dat crezare constiintei, care ma indemna sa nu fiu, din nou, atat de naiva, sa nu mai sper in ceva ce e imposibil. Totusi imi vine greu sa accept ca idealurile mele nu vor avea nicicand corespondent in realitate si am mereu incredere in oameni, considerand ca fiecare persoana este nevinovata, pana la proba contrarie si, astfel, ma lovesc de fiecare data de aceleasi obstacole si dezamagiri. Nu pot sa imi explic cum si de ce ma pierd in fata emotiilor, ma las condusa de impulsuri, in ciuda faptului ca ratiunea imi arata drumul cel bun. Cu fiecare esec sau sentiment infrant de constiinta si obiectivitate simt ca, in loc sa devin mai puternica sau mai ambitioasa, pierd ceva din mine, iar increderea in visurile mele (in faptul ca ideile mele ar putea scoate la iveala partea pe care ma astept sa o descopar in persoanele de langa mine) devine tot mai fragila. Astfel, imi este tot mai greu sa construiesc noi scopuri din ruinele celor pierdute si ma intreb mereu daca ar trebui, totusi, sa schimb ceva la modul meu de a percepe viata si oamenii. Realizez insa ca, modificandu-mi ideile, m-as pierde pe mine, as da voie banalitatii sa imi modeleze personalitatea si acesta este un gand pe care nu doresc sa-l accept. Sunt captiva, deci, intr-un joc patologic, doar pentru ca refuz cu indarjire sa ma conformez. Ce-mi ramane, asadar, de facut? Sa accept realitatea asa cum este ea, lasand in urma propriile sperante? Sau sa cred in continuare ca voi gasi, candva, ceea ce caut, cu riscul de a intampina tot mai multe dezamagiri?