letargie

"So what if it hurts me?
So what it I break down?
So what if this world just throws me off the edge,
My feet run out of ground
I gotta find my place
I wanna hear my sound
Don’t care about all the pain in front of me
I'm just trying to be happy
I just wanna be happy.."

Ma simt de parca as fi in transa, zilele trec pe langa mine si uit sa traiesc,sa zambesc. Nu mai stiu cine sunt si mai ales incotro ma indrept,parca as fi din nou la 13 ani,cautand frustrata un loc de care sa apartin, undeva unde sa fie cald si bine,unde sa ma simt...acasa. Rutina ne oboseste, dar acum cand nu mai stiu care este scopul pe care il urmez,ma simt atat de pierduta. Nu vreau sa fiu nici aici,nu vreau sa fiu nici acolo,am ajuns sa cred ca prezenta mea e de prisos peste tot,ca nu apartin de nimeni si nimic, ca viata,oamenii,lucrurile se schimba...iar eu raman pe loc.
O simpla batalie pierduta si sunt pregatita sa capitulez? Nu. In pofida gandurilor si temerilor,lupt in continuare,dar nu stiu daca mai are rost.Imi pare ca am pierdut de atatea ori,ca am asteptat de atatea ori un castig, ca am fost mereu in aceeasi situatie,dar niciodata nu m-am ratacit ca si acum. Nu mai stiu ce vreau si cine sunt, astept..o minune, "a deeper meaning,a reason for living", o zi cu soare...si atunci voi sti ca a meritat...totul.
Oare ma voi maturiza vreodata?