Pe masura ce inaintez in lectura devin (la fel ca in viata de zi cu zi?) din ce in ce mai absorbita,mai fermecata,intrigata de ce urmeaza sa descoper,dar mai ales..mai confuza. Simt ca multe ganduri si multe randuri mi se adreseaza direct, parca autorul ar fi rupt o parte din mine, asternand-o pe hartie. Suntem oare,noi oamenii, atat de similiari? Tind sa cred ca nu. Puntea de legatura intre gandurile,visurile,sentimentele noastre o cladeste si o intareste subiectivitatea. Fiecare om se regaseste in filmele pe care le vizioneaza, in cartile pe care le citeste, in persoanele pe care le cunoaste, chiar si in obiecte sau cladiri. M-am gandit si m-am intrebat de multe ori daca eu si persoana de langa mine percepem identic o culoare,un sentiment,sau chiar un obiect (abstract sau concret), dar faptul ca niciunul dintre noi nu poate sa patrunda si sa descopere structura interioara a celuilalt (decat in masura in care i se permite) imi dovedeste ca suntem condusi de relativitate. Din nou,ceva ce ne sperie,ne deruteaza,ne intriga...si ne farmeca in acelasi timp.
Dar uite ca am facut iar aceeasi eterna greseala:m-am pierdut in ganduri si am uitat de unde am pornit...de la cuvintele lui Octavian Paler, care mi-au generat aceste...sentimente?
Cititi,interpretati,simtiti...totul este subiectiv&relativ,but that's the beauty of it:)
"Tot ce ne inconjoara e format din hieroglife.(.....) Ca sa dezlegi hieroglife trebuie sa renunti la o parte din viata. Si trebuie sa alegi. Iti traiesti viata sau o intelegi?"
"Lucrurile pe care le-am dorit eu nu le-am putut obtine niciodata cerandu-le sau luptandu-ma pentru ele. Cum poti sa lupti pentru tandrete? Sau pentru duiosie? Cel mult poti sa le astepti. Asa ca eu sunt invatata sa astept. Cred ca asta fac de cand ma stiu.Astept."
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment