"Why does it rain,rain down on utopia?"
....Parca se asterne praful peste gandurile mele, peste zilele care trec fara sa schimbe ceva, fara sa mai simt ca m-am regasit,parca regresez,uitand sa progresez. Nu mai vreau sa fiu in trecut si nu stiu care imi e prezentul. Nu vreau sa ma repet,nu vreau nimic decat sa se schimbe ceva. Ce? Cum si in ce fel? Nu stiu. Ma agat in van de lucruri si persoane care nu au nicio vina pentru ca nu imi pot oferi ce caut,din moment ce chiar si eu am uitat ce imi doresc.
Simt ca se scurg zilele si nu apuc sa le traiesc, am cazut intr-o stare din care nu ma mai pot trezi, in fiecare dimineata imi pun aceeasi masca, dar intotdeauna se sparge atat de usor si ajung sa imi dau seama ca mecanismul meu de aparare da gres, ca nu am renuntat dar am uitat sa lupt, ca acum sunt mai pierduta decat am fost oricand.
Si uite-ma din nou,plangandu-ma,supunandu-ma acelorasi remarci pe care nu vreau sa le mai aud.
Nu mai stiu. Nimic. Nu mai vreau. Nimic.
Nimic.Nimic.Nimic....sau poate totusi...ceva...ceva bun. Dar cum totul e relativ,ce ar putea fi bun in acest moment pentru mine?
Ma las condusa de un impuls de moment si nu mai recitesc,nu-mi mai pasa ce se va spune, sunt cine sunt si simt ce simt.
..."All day I keep from falling apart
But at night when the sky gets dark
Tears from the moon
Fall down like rain
I reach for you
I reach in vain..."
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment