Cred ca in momentul de fata o escapada ar fi singura solutie (sau mai bine zis fuga?) pentru mine. Ma sufoc aici,intre aceeasi pereti, consumata de aceleasi ganduri, cufundata intr-un intuneric care pare sa nu se mai termine. As vrea sa fiu departe de toate aceste sentimente,nu mai suport sa ma simt asa,nesfarsit de singura. Nu mai am o scuza,nu mai am 15 ani, nu mai pot sa fiu pierduta,ar fi trebuit sa imi gasesc de mult un drum, dar cel pe care il doresc nu pot sa il urmez inca si ma tem ca nu voi putea nicicand. Ma simt vinovata pentru esecul meu care nu m-a afectat doar pe mine,ci si pe cei din jur,care sacrifica atatea pentru mine. Nu sunt capabila de a schimba ceva, astept o minune,in loc sa incerc eu sa modific situatia in care am ajuns sa ma complac, desi doare,desi ma macina si ma distruge treptat.
M-am saturat. Unde e luminita de la capatul tunelului?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
E pe drum:P
ReplyDelete