..intre ideal si realitate....

Niciodata nu am reusit(sau poate m-am temut) sa definesc cu adevarat ce imi doresc, sa descriu in cuvinte idealul, singurul lucru care m-ar putea face pe deplin fericita, daca este posibil asa ceva. Poate mi-era frica de naivitatea iluziilor, poate nu doream sa imi recunosc nici macar mie ce imi doresc sa traiesc, dar intotdeauna m-am gasit osciland intre imaginatie si real, intre dorinta si viata de zi cu zi.
Si apoi, candva, brusc si fara sa stiu cum, ceva(sau cineva) m-a adus mai aproape de ideal,dar mai departe de realitate. Erai (sau asa te simteam eu) cum te doream: intrigant, provocator si aveai totusi ceva...care ma indeparta de scepticism, de cotidian. Stiam ca daca ar fi sa formulez in cuvinte, sa spun cuiva ce simteam si ce se intampla, ar fi sunat stupid,lipsit de sens. Dar si acest fapt ma facea sa simt ca sunt aproape de dorinta mea, pe care imi era,totusi, imposibil sa o ating. Candva spuneai ca "noi" suntem nascuti din "eter" si astazi iti dau atat de multa dreptate si ma intreb daca ai existat vreodata,asa cum te-am simtit eu,sau un joc bolnavicios te-a impins sa ma manipulezi, sa ma lasi sa alunec spre ceea ce credeam eu ca este idealul meu.
Cu toate acestea, te caut si astazi, pentru ca (desi am crescut si am incercat sa maturizez) nu am reusit nici acum sa ma schimb, nu am renuntat la ceea ce imi doresc si poate de aceea sufar atat de usor, de fiecare data cand visurile mele iau contact cu realitatea.
Sper uneori ca intr-o zi sa se dizolve granita dintre ideal si viata cotidiana, sa te am asa cum te-am simtit eu, asa cum tu m-ai facut sa cred, folosindu-te, poate, de slabiciunea mea,desi nu stiu cine esti,nu stiu cine ai fost si cum ar fi sa te am langa mine...
Si...in ciuda a tot ce imi sta impotriva, te vreau, "soldier of fortune"....existi?